Pentru pescarii sportivi Jim Sammons prezinta cele trei reguli elementare pentru a avea o expeditie de pescuit sigura intr-un caiac:
1 - Sa te imbraci stiind ca vei face baie si te vei uda, daca e cald cu haine ce se usca foarte repede, iar daca e apa rece cu haine care nu permit sa ajunga apa la corp
2 - stai cu capul intotdeauna deasupra caiacului, astfel vei putea sa iti mentii echilibrul intotdeauna chiar daca caiacul se balanseaza sub tine
3 - totdeauna sa lasi atat fir cat de lunga este lanseta cu care pescuiesti( in momentul in care verifici montura sau scoti un peste), ca sa nu fii nevoit sa faci echilibristica la fiecare peste scos
Exemplificare urmariti videoclipul de mai jos:
Se afișează postările cu eticheta pescuit sportiv. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pescuit sportiv. Afișați toate postările
marți, 20 iulie 2010
joi, 1 octombrie 2009
Operatiunea monstrul I
Operatiunea Monstrul
Tot mergand la pescuit pe niste lacuri din apropierea locuintei am avut ocazia sa vad un crap foarte mare. Pescuiesc pe lacurile astea de la varsta de 5 ani, aici mi am facut ucenicia in pescuit. Tata era mi a insuflat aceasta pasiune el fiind si vanator si pescar deopotriva. Ma lua cu el mereu si la vanatoare si la pescuit. Cred ca primul lucru pe care il tin minte este o partida la pescuit pe lacul Tarnita, unde am prins un pastrav, nu cred sa fi avut mai mult de 3-4 ani. Dupa o vreme vazand ca incercam sa imi fac cu un prieten carlige din ace de gamalie si fir din ata , cum vazusem la Luis de Funes intr-un film, mi a facut un bat de alun in varful caruia era legat firul cu pluta. Fiind mic nu si mergand singur la pescuit nu ma lasa cu scule scumpe deoarece putea sa mi le ia cineva. Si incet incet am inceput sa prind pesti rosioare, bibani, stiuci, cleni. Mergand la pescuit am inceput sa imi imbunatatesc `armamentul` din dotare. Nu mai legam firul de varful batului ci ii faceam inele din sarma si ii bateam 2 cuie. Multe rosioare si stiuci am prins asa. La stiuca foloseam struna de otel din cablul de frana de la bicicleta. Mai apoi dupa 90 am mai crescut un pic si imi dadea tata si scule mai performante. Asa am inceput sa descopar pescuitul cu naluci. Am avut un prieten plecat in suedia care mi a aratat primele naluci suple atunci le ziceam twistere. Cred ca vreo zece ani alta naluca nu am folosit dar prindeam stiuci cu ele mereu.
De crapul asta mare stiam mai demult si auzisem ca mai trasese dar nimeni nu a reusit sa-l scoata pe mal. Intr o zi vazandu-l din nou cum se plimba la suprafata mi am pus in gand sa l prind. Am un prieten foarte bun, Danut , cu care ma duc la pescuit de cand eram copii, si i am zis si lui, hai sa l prindem. Ne am facut planul de bataie: el stand foarte aproape ii revenea sarcina de a momi in fiecare dimineata si seara. Am fiert porumb si am cumparat conserva de porumb dulce. El mi a spus ca a mai vazut inca un crap pe un lac alaturat dar acela era ceva mai mic. Am momit pe ambele lacuri o saptamana fara ca sa pescuim deloc pe ele, nu am momit departe, lacurile fiind relativ linistite, am momit la o distanta de aproximativ 2 3 metri de mal.
Se termina saptamana de momit, dimineata cand crepa de ziua eram prezent pe lac. Danut urma sa vina un pic mai tarziu. In gandul meu, sigur nu imi trage ala mare, hai sa vad, prind vreun caras sau rosioara, destept ce sunt dau la pluta cu fir de 0.20 momeala folosesc porumb dulce din conserva. nu cred ca am asteptat mai mult de 10 minute si vad ca imi porneste pluta. Intep, dar simt ca ceva imi smulge batul din mana, incerc sal opresc dar e imposibil pestele o ia direct in bradis. Am incercat sa-l intorc, tot ce mam ales din incercarea mea fiind firul care flutura lin in aer. Am refacut montura stiind ca nu o sa-mi mai traga monstrul si am prins un clean de vreo 5- 600 de grame. Intre timp apare Danut si ii povestesc ce s-a intamplat. Mai pescuim un pic si ne mutam pe celalat lac. Eu nu am mai vrut sa dau ca eram sigur ca firul nu rezista ambele lacuri fiind invadate complet de vegetatie, danut zice hai sa-ncercam face adancimea de vreo un metru si jumate si da si el la boaba de porumb, momim si incepe sa prinda rosioare. Intre timp vedem ca crapul a sosit, incep sa se vada bule de aer cum se ridica la suprafata si cum se atinge de bradis. Mai prinde danut vreo 2 rosioare de o palma. Intre timp vin 2 copii la pescuit si unul ne cere o rosioara. Danut merge sa ii dea si imi lasa undita mie. Ii dau un pic de adancime cat sa fie pe fund si, aceeasi intamplare, pluta porneste fara ca sa l pot ori crapul cum incerc sal opresc poc si firul iar imi flutura in aer.
Zilele care au urmat am continuat sa momim fara a pescui. Erau semne clare ca pestii sunt acolo, deoarece boabele de porumb dispareau zi dupa zi. Dupa o saptamana am incercat din nou. Dar de data asta m am inarmat cu fir textil de 20 de kg ca sa contracarez efectele vegetatiei abundente. Seara dupa ce s-a intunecat merg din nou cu Danut si cu inca un prieten si plasam cate-o montura snowman pe ambele locuri momite. Locurile fiind la o distanta considerabila unul de altul le verificam pe rand. Eu prevazator cum sunt am legat undita de o tufa de alun pe malul apei ca nu se stie niciodata. Dupa o ora doua am adormit, am avut o zi epuizanta inainte. Cand ne trezim si verificam firul derulat in intregime de pe mulineta si undita cu tufa trasa inspre apa. Ce sa intamplat in continuare va voi povesti data viitoare.
Tot mergand la pescuit pe niste lacuri din apropierea locuintei am avut ocazia sa vad un crap foarte mare. Pescuiesc pe lacurile astea de la varsta de 5 ani, aici mi am facut ucenicia in pescuit. Tata era mi a insuflat aceasta pasiune el fiind si vanator si pescar deopotriva. Ma lua cu el mereu si la vanatoare si la pescuit. Cred ca primul lucru pe care il tin minte este o partida la pescuit pe lacul Tarnita, unde am prins un pastrav, nu cred sa fi avut mai mult de 3-4 ani. Dupa o vreme vazand ca incercam sa imi fac cu un prieten carlige din ace de gamalie si fir din ata , cum vazusem la Luis de Funes intr-un film, mi a facut un bat de alun in varful caruia era legat firul cu pluta. Fiind mic nu si mergand singur la pescuit nu ma lasa cu scule scumpe deoarece putea sa mi le ia cineva. Si incet incet am inceput sa prind pesti rosioare, bibani, stiuci, cleni. Mergand la pescuit am inceput sa imi imbunatatesc `armamentul` din dotare. Nu mai legam firul de varful batului ci ii faceam inele din sarma si ii bateam 2 cuie. Multe rosioare si stiuci am prins asa. La stiuca foloseam struna de otel din cablul de frana de la bicicleta. Mai apoi dupa 90 am mai crescut un pic si imi dadea tata si scule mai performante. Asa am inceput sa descopar pescuitul cu naluci. Am avut un prieten plecat in suedia care mi a aratat primele naluci suple atunci le ziceam twistere. Cred ca vreo zece ani alta naluca nu am folosit dar prindeam stiuci cu ele mereu.
De crapul asta mare stiam mai demult si auzisem ca mai trasese dar nimeni nu a reusit sa-l scoata pe mal. Intr o zi vazandu-l din nou cum se plimba la suprafata mi am pus in gand sa l prind. Am un prieten foarte bun, Danut , cu care ma duc la pescuit de cand eram copii, si i am zis si lui, hai sa l prindem. Ne am facut planul de bataie: el stand foarte aproape ii revenea sarcina de a momi in fiecare dimineata si seara. Am fiert porumb si am cumparat conserva de porumb dulce. El mi a spus ca a mai vazut inca un crap pe un lac alaturat dar acela era ceva mai mic. Am momit pe ambele lacuri o saptamana fara ca sa pescuim deloc pe ele, nu am momit departe, lacurile fiind relativ linistite, am momit la o distanta de aproximativ 2 3 metri de mal.
Se termina saptamana de momit, dimineata cand crepa de ziua eram prezent pe lac. Danut urma sa vina un pic mai tarziu. In gandul meu, sigur nu imi trage ala mare, hai sa vad, prind vreun caras sau rosioara, destept ce sunt dau la pluta cu fir de 0.20 momeala folosesc porumb dulce din conserva. nu cred ca am asteptat mai mult de 10 minute si vad ca imi porneste pluta. Intep, dar simt ca ceva imi smulge batul din mana, incerc sal opresc dar e imposibil pestele o ia direct in bradis. Am incercat sa-l intorc, tot ce mam ales din incercarea mea fiind firul care flutura lin in aer. Am refacut montura stiind ca nu o sa-mi mai traga monstrul si am prins un clean de vreo 5- 600 de grame. Intre timp apare Danut si ii povestesc ce s-a intamplat. Mai pescuim un pic si ne mutam pe celalat lac. Eu nu am mai vrut sa dau ca eram sigur ca firul nu rezista ambele lacuri fiind invadate complet de vegetatie, danut zice hai sa-ncercam face adancimea de vreo un metru si jumate si da si el la boaba de porumb, momim si incepe sa prinda rosioare. Intre timp vedem ca crapul a sosit, incep sa se vada bule de aer cum se ridica la suprafata si cum se atinge de bradis. Mai prinde danut vreo 2 rosioare de o palma. Intre timp vin 2 copii la pescuit si unul ne cere o rosioara. Danut merge sa ii dea si imi lasa undita mie. Ii dau un pic de adancime cat sa fie pe fund si, aceeasi intamplare, pluta porneste fara ca sa l pot ori crapul cum incerc sal opresc poc si firul iar imi flutura in aer.
Zilele care au urmat am continuat sa momim fara a pescui. Erau semne clare ca pestii sunt acolo, deoarece boabele de porumb dispareau zi dupa zi. Dupa o saptamana am incercat din nou. Dar de data asta m am inarmat cu fir textil de 20 de kg ca sa contracarez efectele vegetatiei abundente. Seara dupa ce s-a intunecat merg din nou cu Danut si cu inca un prieten si plasam cate-o montura snowman pe ambele locuri momite. Locurile fiind la o distanta considerabila unul de altul le verificam pe rand. Eu prevazator cum sunt am legat undita de o tufa de alun pe malul apei ca nu se stie niciodata. Dupa o ora doua am adormit, am avut o zi epuizanta inainte. Cand ne trezim si verificam firul derulat in intregime de pe mulineta si undita cu tufa trasa inspre apa. Ce sa intamplat in continuare va voi povesti data viitoare.
miercuri, 30 septembrie 2009
Cleanul si edili
30 septembrie 2009
Am iesit azi dupa masa la pescuit pe Somes in Cluj pe sectorul dintre podul Garibaldi si teatrul maghiar sa vad daca mai plutesc voblerele mele. Somesul a fost mic si curat dar datorita proiectului de amenajare a malului imediat de la teatrul maghiar in sus este o zona cu apa adanca si lina. De la podul pietonal in jos incepe un repezis la capatul caruia am avut 2 atacuri de clean la rotativa mepps aglia fluo 0, un atac survenind chiar langa mal. Mai jos nu am reusit sa merg si de acolo am pornit spre amonte. Am incercat de la salmo si ugly duckling la voblere hand made dar nimic nu a mai reusit sa scoata clenii din apatie. E drept ca am ajuns destul de tarziu pe malul apei pe la 4 si ceva.
Toti pescari pe care i-am intalnit erau pescari de stationar, in cel mai clasic stil, momind cu paine si pescuid cu viermusi la bologneza. Rezultate mai cate o fata mai nimic, bineinteles ca au retinut toti pestii ca doar si pisica trebuie sa manance ceva, chiar daca pestele nu cred ca depasea degetul mic. Intr-un loc am vazut si scobari unul chiar frumos pe la 600 700 de grame.Ceea ce ma deranjeaza foarte tare este ca edililor nostrii si proiectantilor de asemenea le place sa faca lucruri fara rost si si planificate gresit. Au reusit betoneze tot malul somesului intr-un efort financiar intens, cu sau fara rost, asta mai ramane de stabilit, si nu se fi gandit nimeni, dar absolut nimeni, ca macar sa puna din cand in cand o scara, la 50 sau la 100 de metri , de metal, nu trepte, dar daca cade cineva in apa sa aiba posibilitatea de a iesi de acolo, ca nu cred sa fi costat foarte mult in plus la valoarea proiectului.
Am iesit azi dupa masa la pescuit pe Somes in Cluj pe sectorul dintre podul Garibaldi si teatrul maghiar sa vad daca mai plutesc voblerele mele. Somesul a fost mic si curat dar datorita proiectului de amenajare a malului imediat de la teatrul maghiar in sus este o zona cu apa adanca si lina. De la podul pietonal in jos incepe un repezis la capatul caruia am avut 2 atacuri de clean la rotativa mepps aglia fluo 0, un atac survenind chiar langa mal. Mai jos nu am reusit sa merg si de acolo am pornit spre amonte. Am incercat de la salmo si ugly duckling la voblere hand made dar nimic nu a mai reusit sa scoata clenii din apatie. E drept ca am ajuns destul de tarziu pe malul apei pe la 4 si ceva.
Toti pescari pe care i-am intalnit erau pescari de stationar, in cel mai clasic stil, momind cu paine si pescuid cu viermusi la bologneza. Rezultate mai cate o fata mai nimic, bineinteles ca au retinut toti pestii ca doar si pisica trebuie sa manance ceva, chiar daca pestele nu cred ca depasea degetul mic. Intr-un loc am vazut si scobari unul chiar frumos pe la 600 700 de grame.Ceea ce ma deranjeaza foarte tare este ca edililor nostrii si proiectantilor de asemenea le place sa faca lucruri fara rost si si planificate gresit. Au reusit betoneze tot malul somesului intr-un efort financiar intens, cu sau fara rost, asta mai ramane de stabilit, si nu se fi gandit nimeni, dar absolut nimeni, ca macar sa puna din cand in cand o scara, la 50 sau la 100 de metri , de metal, nu trepte, dar daca cade cineva in apa sa aiba posibilitatea de a iesi de acolo, ca nu cred sa fi costat foarte mult in plus la valoarea proiectului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)